Iubire de urgenţă

Iubire de urgenţă


Prezentul manuscris mi l-a încredinţat spre traducere şi
transmitere către lumea civilizată, prietenul meu cel mai bun, Porcul!

E un caz strigător la cer : adevărat şi imposibil! Totul a
început ca de obicei într-o noapte! Atunci s-a îndrăgostit Porcul:
definitiv şi irevocabil! Fără drept de apel. Până astăzi, când îl citiţi
dumneavoastră , oamenii civilizaţi ai mileniului trei.


Dar să-i dăm, scuzaţi vă rog, cuvântul!
- Domnule Porc, prietene, dă-i drumul!

- La început, habar n-aveam că sunt...porc! Mi se părea că lumea
întreagă există pentru a mă servi pe mine: fiinţa supremă din Univers!


Această, să-i zicem convenţional, convingere nu era undeva
formulată clar , ci pur şi simplu ea convingerea exista odată cu mine
însumi. Şi întregul univers.

Instictul meu primar era împrăştiat peste tot. Căci trebuie să
aflaţi : eu nu gândesc , eu simt ! Aşa că , am început să-mi ciulesc
urechile către aceste fiinţe parabolice , semenii mei , PORCII!



Oricum, sinuciderea unui porc ar trebui să pună omenirea pe gânduri!



Totuşi, aşa cum grohăia un mare porc:



DACĂ SINUCIDERE NU E, PORCUL CU ATÂT MAI PUŢIN!

Costel Zăgan

Luni, 30 iulie 2012

Comentarii

Postări populare de pe acest blog